Mă gândeam, citind această minunată poezie, că în focul bolii trupul nostru devine atât de neajutorat, aproape ca un copil, dependent de mila și alinarea Tatălui...
Citisem în biografia lui Leonard Ravenhill că rănit fiind într-un incendiu, și având dureri constante, cât a fost în spital l-a vizitat A. W. Tozer împreună cu un frate chinez care fusese persecutat.
Acesta din urmă i-a luat mâna și aplecându-se, i-a spus :
" Domnul să îți sfințească cea mai adâncă durere..."
Tot atunci, în timpul recuperării de lungă durată, înțelese că deși nu mai putea sluji ca înainte, putea totuși să facă ceea ce Dumnezeu ne cere tuturor - să se închine Lui.
" Rugăciunea este preocuparea cu nevoile noastre, lauda este preocuparea cu binecuvântările noastre şi închinarea este preocuparea cu Însuşi Dumnezeu" , spunea el.
Asta vă doresc și eu, ca Domnul să vă sfințească cea mai adâncă durere și să ne ajute pe toți să fim închinători în duh și în adevăr.

Va mulțumesc din suflet! Aleluia, amin!